Arhitectura la UTM

Primul an la UTM, arhitectura  este percepută în două feluri diferite de către 2 categorii de persoane diferite.

Din prima categorie fac parte studenții care au o pregătire în colegiile și școlile de artă. Aceștia sunt familiarizați în mare măsură cu majoritatea tehnicilor de grafică și au o practică în spate care îi fac să se simtă în largul lor atunci când li se impun anumite cerințe și standarde. 

Categoria a doua include personale care nu au avut tangență anterior cu ”arta”. Acești studenți nu au prea ținut creionul în mână pentru a schița, iar tehnicile de desenare și reprezentare grafică le sunt în mare parte noi și neîndemânatice.

Atât studenții din prima categorie cât și cei din a doua categorie sunt evaluați după aceleași criterii, având aceleași condiții și lucrări de executat. Altfel ”sistemul” nu permite și nu poate funcționa. (”cine nu le-a dat voie să facă și ei artă anterior?!”). Sunt cazuri în care acest moment nu contează pentru că se dovedește a avea un efect invers. Aici mă refer la faptul că un student cu pregătire poate avea mai puțin ”talent” decât cel fără pregătire. În câteva luni un ”noviciok” poate înregistra performanțe mai mari decât cel care se consideră ”guru”.

Arhitectura se consideră a fi o specialitate cu ”greutate” și la modă. Anume din această cauză în fiecare an se formează 4 grupe de studenți (3 grupe române și 1 rusă). 

Am început să scriu de grupe pentru că vreau să dezbat o temă foarte importantă, și anume concurența. Concurența este factorul determinator pentru a stabili ”elita”. Elita lucrează, elita face impresii, elita iese în evidență, elita are bursă și tot elita, începând din 2014 învață pe finanțare bugetară. Din păcate, concurența, nu are loc într-un mediu omogen, astfel creându-se 4 medii diferite, 4 grupe cu intensitate diferită a interacțiunilor. Acum explic ce face diferența. În fiecare grupă sunt doar câteva persoane care ating rezultate de top, tot aceste persoane stabilesc nivelul de ”dezvoltare” într-un grup. Chiar dacă se înregistrează  rezultate bune în fiecare grup, nivelul calității superioare este apreciat cu aceleași note, întrucât evaluarea se realizează comparativ, în cadrul membrilor fiecărui grup, în parte. În concluzie la această temă pot spune că un 10 dintr-o grupă nu este egal cu un 10 din altă grupă. 

Am scris recent despre învățământul cu finanțare bugetară. În ultimii ani, ministerul educație tot scria și încerca să implementeze un nou regulament. La mijlocul anului de învățământ, 2013-2014, în sfârșit le-a reușit. Regulamentul în cauză presupune scoaterea la concurs a locurilor bugetare la finele fiecărui an de studiu. Aceasta înseamnă că se va genera o listă cu toate mediile studenților, calculate pe cele 2 semestre și se vor aranja descrescător notele candidaților care urmează să nu achite contractul pentru următorul an de studiu. Din punctul meu de vedere și a oamenilor cărora le pasă de ”dreptate” această reformă în învățământ este FORMIDABILĂ atâta timp cât evaluările studenților se fac obiectiv pe parcursul anului iar lingușelile și șpaga/mita/înțelesul cu profii vor fi văzute ca dușmani ai propriei persoane.

articol în dezvoltare...

Toate bune și frumoase!